Domnul Artur Silvestri se întreaba ce ar putea fi românul planetar ca urmare a scrierii domnului Lucian Hetco. Oare exista un "român din toata lumea"?. Cartea domnului Lucian Hetco vine într-un moment când granitele României sunt deschise .Dupa zeci de ani de mers numai în cercul construirii socialismului românul "pasare" vrea sa zboare pentru a vedea lumea sau poate vrea sa se aseze într-un loc unde ar câstiga mai bine sau unde si-ar expune cunostintele, talentele. Este o lume libera, uneori cu vize mai greu sau mai usor de obtinut, dar libera. Românii care au plecat înainte de 1989 au avut un regim special, l-am putea numi cel politic, cei ce au fost persecutati din punct de vedere politic.

Un element al gratuitatii sau al gratiei divine mi-a oferit prilejul de a calatori pe banii mei obtinuti din munca de traducator executata pe santierul de la Banias, Siria, cunoscând în drumurile mele multi români plecati din România fie imediat dupa razboi, fie cei mai multi în timpul asa zisei societati comuniste.

Lucrarea domnului Lucian Hetco are meritul de a fi o lucrare de prevenire a generatiilor tinere în privinta pierderii limbii materne. Cu toata aprecierea si dragostea mea pentru lucrarea domnului Lucian Hetco vreau sa spun ,,înca o data ca si altii înaintea mea ca românul are sapte vieti". Daca fiecare generatie are câte sapte vieti ,,iata ca ajungem la vorba stramosilor "Suntem nemuritori!" Suntem în vesnicie cu propria noastra limba si religie.

Si acum am sa exemplific vorbele mele:

În anul 2004, datorita gratiei divine prin sprijinul dat de poetul si ziaristul român de la "Clipa" Ion Anton si al doamnei Anica Sighisoreanu am avut la Los Angeles timp de cinci saptamâni lansare de carte (cinci titluri de carte, proza si poezie). Aici am cunoscut români plecati înainte de Revolutie (pentru ca eu cred ca a fost revolutia tinerilor care au suferit de frig, de foame, de "nelibertete"si împuscati cu "perversitate". Atentie parinti si bunici!) dar si dupa revolutie. Toti românii pe care i-am cunoscut sunt adunati în jurul bisericilor ortodoxe pentru ca biserica noastra ortodoxa functioneaza cu slujba tinuta în limba româna dar uneori si dublata în limba engleza La Holy Trinity Romanian Ortodox din Verdugo Road parintele paroh Constantin Alecse tine lectii de religie numai în limba româna pentru ca participantii sunt numai români si copii lor adunati pentru a-si însusi învatatura religioasa a neamului românesc de aproape doua mii de ani scaldat în lumina iubirii lui Hristos. Desigur se vorbeste în istorie despre blestemul tracic, fratricidul, si totusi stramosii nostri geto-daci au fost scoliti sub filozofia lui Zalmoxe, a nemuririi, a curateniei sufletesti, sufletul sanatos aduce trupului sanatate. Am spus ca la Holy Trinity Romanian Ortodox se tinea slujba si în limba engleza deoarece parintele american Bill trecuse la ortodoxism si propovaduia împreuna cu preacucernicia sa Constantin Alecse. Am atâtea exemple din California despre români vrednici în taria lor pentru dragostea de tara, de limba, dragoste nedivizata, dragoste pentru moldovenii români din Republica Moldova pe care cruzima istoriei si a dictaturii a tras granita pe molcomul Prut care în timpul razboiului de întregire a neamului a varsat peste maluri sângele fiilor sai de-a dreapta si de-a stânga în loc de apa, lasând sa zaca osemintele tinerilor fara mormânt adecvat pe care l-a realizat românul Nicolae Popa care a suferit schiguirea în închisorile comuniste. Nicolae Popa ajutat de alti români, oameni vrednici ca si el sa aduca liniste sufletelor ratacitoare în tarâmuri nevazute, dar simtite de sufletele preocupate de grija eroilor neamului.

Sa luam aminte la scriera domnului Lucian Hetco ca nu cumva copiii nostri sa uite limba cântul si jocul românesc.

Când am citit in "Analize si Fapte" despre lucrarea "Românul planetar" m-am gândit la românii întâlniti în iunie 2005 la New York unde am participat la Primul Simpozion International "Zilele Lumina Lina", unde preotul profesor doctor Theodor Damian a sarbatorit cei zece ani de la întemeierea cenaclului "Mihai Eminescu". Erau asa de multi participanti, poeti, prozatori, critici literari, ca nu a fost de ajuns "ziua lumina". Mai eram si eu cu "Am fost în tara cu fagi-Bucovina" despre care preotul Th.Damian spune: "Volumul cu care Elena Calugaru Baciu vine, de fapt, spre lansare la New York se numeste "Am fost în tara cu fagi-Bucovina . Se subintituleaza "Realitate si vis", apare tot la editura "Amurg Sentimental" si de fapt acesta este un alt tip de descriere, de scriitura. Este daca vreti dumneavoastra un raport amanuntit de participare la un eveniment major, esential în cultura româna sau daca vreti în fenomenul vietii globale a românilor. Ne referim la Congresul International de anul trecut al Românilor de Pretutindeni de la Vatra Dornei, unde s-au întâlnit români din Australia si trecând prin Statele Unite si tarile europene pâna la cei din jurul frontierelor actuale ale României. Acest volum mie mi s-a parut citindu-l ca un fel de biserica...-De ce?Pentru ca în biserica se aduna toti din toate partile si nu întrebi pe nimeni de ce a venit, pentru ca stii de ce a venit si nu faci nici un fel de discriminare, cum mai frumos spunea cineva mai înainte despre cei care veneau la biserica noastra indiferent ce credem noi unul despre celalalt. Bineînteles conceptul de biserica ma duce cu mintea la conceptul de casa , ca biserica e casa lui Dumnezeu iar într-unul din termenii vechi grecesti casa este exprimata prin cuvântul "icos", de aceea avem termenul ecumenism, o casa mai globala si de ce spun ca acest volum este ecumenic si ca este în acelasi timp ecleziastic în sensul pe care l-am precizat al cuvântului pentru ca aici dupa cum spune superb autoarea, ea a vrut sa nu tina seama de categorii literare, de esalonare, de orientare ci pur si simplu a adunat ca într-un fel de amalgam, de poezie, jurnalistica, memorialistica, reportaj, dar ceea ce a urmarit a fost acel lucru ca toti cei cuprinsi aici sa se simta adunati laolalta de condeiul dumnaei, sa se simta ca miejii într-o nuca, ca miezul într-o fructa. Ideea este absolut superba pentru ca miezul este esenta si bineînteles ca nuca are coaja, ceea ce mâncam dintr-o nuca este miezul probabil ca evenimentul la care a participat a fost cum întelegem si noi ca este locul miezului într-o nuca.

Oricâte schimbari si influente ar interveni în viata "românului de obârsie carpatica ce îsi cauta principiul de a trai" cum spune Artur Silvestri, sunt sigura ca nu-si va pierde limba si spun aceasta nu ca sa rostesc cuvinte ci am sa dau un exemplu:"Revista" "Amurg Sentimental", revista al cenaclului cu acelasi nume, anual organizeaza concursul "Vara visurilor mele" La concurs participa orice român de pretutindeni pentru ca revista circula pretutindeni unde românul este de buna credinta. În anul 2003 "Premiul special al juriului" a fost luat de catre Angela Neaceaeva din Krasnoiarsc, Rusia.

Stimate scriitor Lucian Hetco as dori foarte mult sa citesc romanul domniei tale fiindca nu-mi este de ajuns ceea ce s-a scris în Analize si Fapte. Îndemnul domniei voastre este nobil, sper ca am înteles bine "sa nu ne lasam copiii si nepotii sa-si uite radacinile, dar chiar daca s-ar întâmpla, eu cred ca arhetipul românului vazut din toate partile îsi transmite gândul "batrânului de la Hamangia" asa ca, daca din întâmplare nimeni nu s-ar mai aduce aminte nimic despre limba vorbita la Carpati, dar ar vedea pe o apa o mâneca rupta dintr-o ie, un pictor ar descoperi semnele secrete ale vorbirii stramosilor, un muzician ar descoperi dorul frunzei de codru, al naiului dar si al viorii lui Ciprian Porumbescu..."Glodul" despre care poate într-o zi am sa scriu are sa-mi spuna secretul compozitiei lui de ni l-a dat pe Eminescu, Iorga, Brâncusi, Enescu dar si pe contemporanii nostri, fie ca sunt la poale de Carpti, fie ca sunt la New York, fie la Los Angeles, Sidney, oriunde...

Cu acelesi calde si bune doriri, domnule Artur Silvestri, de la Elena Calugaru-Baciu.

Înapoi la "Viata Crestina"

	Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită