biserica.org:compendium:articole:viata crestina, no 1-3/2006


 

VIAŢA CREŞTINĂ

2006– NO.1-3 (Ianuarie-Martie, 2006 ) – VOL. 49, ISSUE 1-3


SCRISOARE PASTORALA LA

SF. PASTI 2006

 

lubitului nostru cler, cinului monahal si drepcredinciosilor crestini

ai Episcopiel noastre de Dumnezeu-pazite,

Har, Mila si Pace de la Hristos Domnul Cel inviat ,

iar de la noi parinteasca dragoste si arhieresti binecuvântari.

" Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor .”

(Faptele Apostolilor, 24:1.5)

 

Iubiti credinciosi,

Sursa

Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

 

"Nu v a înspaimântati ! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iati! locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi, acolo il veti vedea dupa cum v-a spus " (Marcu 16: 6-7).

 

Acestea sunt cuvintele adresate celor trei femei de acel "tânar imbracat in vesmânt alb" care a stat la intrarea mormântului gol, al Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când au ajuns acolo ca sa unga pentru ultima data trupul Sau cel rastignit. Incepând de atunci, credinciosii au schimbat intre ei acest uimitor si unic anunt: Hristos a inviat! Adevarat a inviat! Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol si Evanghelist Matei, noi stim ca apostolii L-au întâlnit pe Iisus in Galileea unde Le-a vorbit, si a ramas cu ei 40 de zile. La inaltarea Sa la ceruri, El le-a spus lor, si prin ei, si noua: "... iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pâna la sârsitul veacului " (Matei 28:20).

 

Ca si crestini, noi credem si afirmam ca Iisus " S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui ” (Crezul), unde, mijloceste pentru noi. Sfântul Ignatie, Episcopul Antiohiei (aprox. intre 35-107) care a fost ucenic al Sfantului Ioan Evanghelistul, in drum catre propriul sau martiriu la Roma, sub domnia imparatului Traian, a scris un numar de epistole in care subliniaza despre credinta sa in invierea lui Iisus si a toata omenirea. " Eu Il stiu in trup si dupa inviere si cred ca este. Când a venit la Petru, si la cei dimpreuna cu el, le-a zis: “Veni ti , pipaiti-ma si vedeti, ca nu sunt demon fara de trup ”. Si indata sau atins de El si au crezut, unindu-se strâns si cu trupul.si cu duhul Lui. De asta au dispretuit moartea, si au,fost gasiti mai presus de moarte. Dupa inviere a mâncat împreuna cu ei si a baut cu ei, ca unul in trup, desi duhovniceste era unit cu Tatal " (Ignatie catre S mirrieni 3 - 1-3).

 

Astazi, sarbatorim aceasta Duminica a Durninicilor, acest mare " praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor intru care laudam pe Hristos in veci " (Canonul Pascal) ca fiind invierea vietii si nimicirea mortii! Sfantul Ignatie de asemeni, ne reaminteste de motivul pentru care crestinii nu tin ziua Sâmbetei evreiesti, ci tin ziua Domnului (Duminica)- in pomenirea invierii Sale din morti si a vietii celei noi, care a izvorât din Iisus, prin moartea Sa.

 

Sunt unii care, si azi ca si de-a lungul secolelor, au incercat sa explice evaziv despre invierea lui Iisus Hristos, ca fiind un eveniment pur si simplu imaginat de urmasii de mai târziu ai Donmului. Insa, la baza crestinismului sta credita in invierea Domnului Iisus. Acel "tânar imbracat in alb", ingerul Domnului de la mormânt, dar si apostolii si toti discipolii, au marturisit ceea ce au vazut. Ei au transmis invatatura generatiilor urrnatoare care, la rândul lor au facut la fel. Învierea lui Hristos din mormdnt, va fi invatata fara incetare in vecii vecilor.

 

Sa analizam asadar experienta traita de Fariseul Saul, Sfântul Pavel de mai târziu, acelasi care s-a intors din a persecuta discipolii lui Iisus, in cel mai mare apostol al lui Hristos pentru neamuri. Sfântul Pavel a marturisit inaintea guvernatorului roman Felix: " Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor " (Fapte 24:15). Saul/Pavel a fost acuzat ca este " ca o ciuma si urzitor de razvratiri printre toti iudeii din lume... " (Fapte 24-5), acuzatie la care el a raspuns: Si-ti marturisesc aceasta, ca asa ma inchin Dumnezeului parintilor mei, ... având nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisj o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor " (Fapte 24 - 14-15). El a continuat sa repete guvernatorului, ceea ce a spus si in fata sinedriului: " Decat numai pentru acest singur cuvânt pe care I-am strigat stând intre ei, ca pentru invierea mortilor sunt eu astazi judecat de voi " (Fapte 24-21).

 

Mai târziu, in fata lui Festus, alt guvernator, Pavel spunea: " De ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu înviaza pe cei morti ?" (Fapte26-8). Dup a ce el si-a descris propria lui convertire de a crede in Iisus Hristos pe drumul Damascului, Pavel a Pavel a spus: “ ... am stat pâna în ziua aceasta, marturisind la mic si la mare fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie: ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina poporului si neamurilor " (Fapte 26:22-23). Regele Agripa care era prezent, a spus catre Pavel: " Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin." (Fapte 24:28). Multumim Milostivului Dumnezeu ca suntern botezati in Hristos si, ca si crestini, pastram tare credinta apostolilor, si daruim aceeasi inchinare pe care si parintii nostri au daruit-o lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi, acea sectiune a Sfintei Scripturi pe care noi o numim Vechiul Testament, ne marturiseste despre marea lucrare pe care Dumnezeu a facut-o cu poporul Sau cel ales si "promisiunea pe care El a facut-o lui Avraam si urmasilor lui pentru totdeauna". Contine de aserneni expuneri ale profetilor si sfintilor de Dumnezeu inspirati, in a carora intelepciune, vorbele lor sunt miezul promisiunii Mântuitorului ce va sa vina, Emanuel (Dumnezeu este cu noi). Acest Mântuitor sau Mesia, a binevoit a se naste din Fecioara si, pentru mântuirea omenirii, a suferit moarte fara stricaciune. Prin moartea si invierea Sa, aducând inviere tuturor. Despre aceasta sufermita, slujitorul lui Dumnezeu, marele prooroc Isaia spunea foarte clar: " Dar El a luat asupra-si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat... Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noasre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui, noi toti ne-am vindecat" si mai mult, ... Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor " (Isaia 53:4-6).

Sa ne amintim ceea ce alt de Dumnezeu inspirat, Proorocul Iezechiel a spus in profetie despre oasele uscate imprastiate pe câmp: " Asa graiste Domnul Dumnezeu, oaselor acestora: Iata Eu voi face sa intre in voi duh sj veti invia... . Deci am proorocit eu cum mi se poruncise, si a intrat in ei duhul si au inviat simultime multa foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lo r"(Iezechiel 37:5,10). Din aceste doua texte ale Vechiului Testament intelegem ca si inainte de venirea lui Iisus Hristos, exista credinta in invierea din morti.

In epistola intâia catre Tesaloniceni (Tesalonicul de azi), Sfantul Pavel reaminteste neamurilor convertite, care s-au intors la credinta cea adevarata in Dumnezeul Cel Viu: "... v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mânia cea viitoare " (I Tesaloniceni 1: 9-10). Prin cuvântul "'Cel Viu", profetul vrea sa spund ca, de la inchinarea la piatra, lut si metal, s-au intors la credinta in Creatorul nematerial, Cel pe care Iona il descria marinarilor care l-au aruncat peste bord, ca pe Dumnezeul cerului " Cel care a facut marea si uscatul " (Iona 1: 9). Iubiti credinciosi, si noi trebuie sa ne pazim si sa nu ne facem idoli din preocuparile materiale, prin secularizare si hedonism, idoli care sa inlocuiasca pe adevaratul si Dumnezeul Cel Viu al parintilor nostri.

Aceastd epistola catre Tesaloniceni, a fost scrisa prin anul Domnului 49, aproximativ zece ani dupa rastignire si inviere. Deci, vedem ca asta este ceea ce Biserica a crezut din inceput; ca Iisus este viu si se va intoarce pe pamânt. Dar sa nu cadern intr-o eroare gândind ca generatia, noastra cere un “rnesaj modem", o Evanghelie diferita. Aceasta, poate fi greseala gândirii ca generatia noastra nu are nevoie de mântuirea prin Iisus Hristos, pentru ca noi, azi, suntern mai destepti, sau am facut nu stiu ce "progrese" fata de generatia anterioara. Natura umana este vatamata de la caderea lui Adam, si noi toti suntern urmasii lui Adam. Din acest punct de vedere, nu este nici un progres al omenirii de-a lungul anilor. Tot nascutul are nevoie de rnila lui Dumnezeu pentru a infrânge slabiciunea omeneasca. Nu exista o ameliorare colectiva a umanitatii. Fiecare generatie, fiecare persoana trebuie sa raspunda aceleiasi chemari la viata sau la moarte. Pentru aceasta, fiind nascuti in carne, trebuie sa fim nascuti si in Duh, prin Sfantul Botez, si sa traim o noua viata in Hristos, nadejdea noastra.

Avern viata celor care au trait inaintea noastra, spre încurajare. Ei si-au recunoscut limitele umane, acceptând mila lui Dumnezeu sa le dirijeze vietile in speranta vietii vesnice si binecuvântate ce va sa fie. El au trait adevarul profund al invierii din morti, si noi trebuie sa ne traim vietile noastre, bazate pe credinta in Iisus Hristos, in inviere si judecata de apoi, si sa le transmitem mai departe copiilor nostri, prin exernplul nostru.

In timpul slujbei de inmormântare inute la capataiul oricarul crestin ortodox, clerici sau credinciosi, sunt cântate urmatoarele cuvinte ale Sfantului Pavel catre Tesaloniceni: " Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta ca si cei ce nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El " (I Tesaloniceni 4:13-14). Oare nu este aceasta cea mai confortabila declaratie de auzit? Aceste cuvinte de mare speranta si de incredere in Dumnezeu, ar trebui sa ne indrepte viata. Cu siguranta ca noi, crestinii ortodocsi, avem aceasta speranta, care se va implini, asa cum Dumnezeu Însusi ne-a promis; dar, noi trebuie sa traim aceasta speranta, ora de ora, zi de zi si an de an fara sa oscilam.

Aici este un pret, al invierii, dupa cum ne avertizeaza Sfantul Pavel: " Nu vei amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau insusi stricaciune, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica. Sa nu încetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi. Deci dar pâna avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi " (Galateni 6:7-10).

Traim in aceasta era, dar, suntern incurajati sa ne reamintim de cuvintele " Cât pentru noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-si supune Siesi toate " (Filipeni 3:20-21). Aici sunt bazele declaratiei din Crez, ca noi asteptdm din nou pe Domnul sa vina din ceruri sa ne schimbe si sa ne dea “ ... mostenirea nestricacioasa si neîntinata, si nevestejita , pastrata in ceruri pentru voi " (I Petru 1:4).

Continuitatea invataturilor apostolilor, a fost asigurata prin proprii lor discipoli. La scurt timp dupa ce Sfantul Pavel a scris epistolele sale, Sfantul Clement discipolul Sfantului Petru, Papa Romei de mai târziu (+99), martir de asemenea sub conducerea imparatulul Traian, spunea: “ ... cei care au fost desavârsiti în dragoste, potrivit harului lui Dumnezeu, au loc intre binecredinciosii care se vor arata la venirea imparatiei lui Hristos. Ca scris este: <Intrati in camari pentru foarte putina vreme, pâna va trece urgia si mânia Mea; si-Mi voi aduce aminte de o zi buna si va voi scula din mormintele voastre> (I Clement 50:4). Astfel, stim ca prin apostoli sl discipolii lor, Biserca intotdeauna a invatat si crede in adevarata inviere a Domnului Hristos din morti.

Urmatorii lui Iisus Hristos au murit marturisid credinta lor in inviere. La fel au murit toti Apostolii, cu exceptia lui Ioan Evanghelistul. Dupa perioada apostolica au fost o multime de mucenici de-a lungul tirnpului, incluzând chiar zilele noastre. Patronul primului nostru Ierarh Episcopul Policarp Morusca, a fost Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei (aprox. intre 69-155). discipol al Sfantului Ioan Evanghelistul si mare mucenic, sub Imparatul Marcus Aurelius. In epistola catre Filipeni, el indemna: " Daca ii vom placea (lui Iisus) in veacul de acum, vom primi si pe cel ce va sa fie, precum ne-a fagaduit, ca ne va scula din morti; iar daca vom vietui in chip vrednic de El si vom crede, vom si imparati impreuna cu El " (Filipeni 5:2).

In rugaciunea "Antifonului al Treilea" de la Dunmezeiasca Liturghie, ne rugarn asa: "... dându-ne noua, în veacul de acum, cunostinta adevarului Tau, si în cel ce va sa fie, viata vesnica daruindu-ne .” Desi noi va putern prezenta tot mai multi marturisitori ai adevarului, nu este nevoie sa mergern mai departe. Va îndemnam sa cititi Vietile Sfintilor, minunatele, marile si in acelasi timp, smeritele invataturi ale Bisericii. Ceea ce am prezentat in Scrisoarea noastra Pastorala este suficient, credem, sa punem in miscare si sa intarim speranta noastra, sa ne indreptam viata noastra si sa împartasim cu ceilalti motivul pentru bucuria noastra de a sarbatori Ziua Pascala.

În aceasta mare zi a sarbatorii Crestine, sa strigam împreuna Sfintei Treimi: " Iti aduc multumiri... ca fac si eu parte... din învierea si viata vesnica a sufletului si a trupului " (Martiriul lui Policarp 1:42), pentru ca noi ca si Crestini, stim: " Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor " (Fapte 24:15). Astfel, mare este bucuria de a ne saluta intre noi, "Hristos a inviat! Adevarat a Înviat! "

+ NATHANIEL

Din milostivirea lui Durnnezeu,

Arhiepiscop de Detroit si al Episcopiei Ortodoxe Române din America

 

 


English