UN CENTENAR

În aceasta clipa strabat ulitile Chisinaului cu strade largi si înalte cladiri oficiale, popi în vesminte straine cântând tropare slavone, si din turnurile bisericilor ciudate cu coperisuri verzi se revarsa, spre marirea aniversarii de o suta de ani a unei cuceriri, sunetul clopotelor. În forma religioasa macar, oficialitatea stapânilor prin sabie se bucura ca a rapit atunci si domneste acuma peste aceasta a suta parte din vasta Rusie.

Cuceritii, stapânitii, supusii sunt doua milioane de moldoveni. Si între dânsii nu sunt macar doua mii care sa înteleaga nedreptatea, jignirea, umilinta ce se ascunde pentru ei în aceasta defilare a odajdiilor de aur, a uniformelor, a hainelor de gala în sunetul greoi de proslavire al aramei din care se varsa si tunurile.

E armonia între sila nerusinata si inconstienta supusa.

De aici, unde muncim spre întemeiera altui viitor, pentru românii din orice colt al mostenirii lor, raspundem la aceasta "serbare" nu prin "geamatul" de care vorbeste proza necuviincioasa si atâtatoare a d-rului Racovski, ci printr-o afirmare de constiinta si printr-o fagaduiala solemna.

Stim ca români locuiesc între Prut si Nistru. Stim ca nimeni nu i-a putut abate de la datinile lor stravechi si nu-i va putea abate nimeni. Stim ca de la un capat la altul al "oblastiei" basarabene în piatra vesnica e scrisa gloria Moldovei.

Si fagaduim ca vom da tot ce e mai bun în noi, credinta si munca, noi însine si urmasii nostri, pentru ca vechea nedreptate sa se stearga si viata nationala libera sa domneasca si peste acele plaiuri ale întunerecului si robiei, unde dreptul nostru vesnic ne cheama.

1912 (Neamul românesc, anul al VII-lea, nr. 53.)

HOME