O CARTE DESPRE BASARABIA SI ÎMPREJURARILE NOI DIN RUSIA

Acum doi ani, scriind câteva pagini de informatie despre razboiul din Extremul Orient si cauzele lui, îmi aratam credinta ca a venit si pentru noi vremea sa cunoastem, potrivit cu firea, nevoile si interesele noastre, lucrurile si prefacerile mari care se petrec pe lume, dezrobindu-ne si astfel de stapânirea tiranica a strainatatii, care ni nimiceste sufletul, furisându-ne zi de zi elemente, materiale si sufletesti, de cucerire. Credinta aceasta a putut sa para înca neîndreptatita si pornita dintr-un patriotism, dintr-un nationalism prea îndraznet. În adevar, biata carticica în care pusesem rodul multor cetiri, noua si vechi, si o parte din sufletul mieu, pe care nu pot sa nu mi-l cobor în tot ce scriu, spun sau fac, biata carticica n-a fost deloc tinuta în sama. Alte scrieri românesti despre acele groaznice framântari sângeroase pe termul si pe luciul marilor departate nau avut nici atâta noroc, si ele zac în cimitirele librariilor. În schimb, s-au cetit cu patima lucrari înjghebate în pripa, fara stiinta si fara simt de raspundere, de cine stie ce scriitoras sau gazetaras din Parisul adoratiei noastre.

În ultimele timpuri s-a hotarât tot mai mult o schimbare în bine. Parca întelegem din ce în ce mai deslusit ca avem si menirea noastra si traditiile noastre si puterile noastre, oamenii nostri, pe cari ne deprinsesem a-i pretui putin numai dupa ce strainatatea începuse a-i pretui mult. Întelegem astazi pretul informatiei noastre asupra noastra si chiar al informatiei pe care scriitori si cugetatori români o pot da cu privire la viata de pe alte tarâmuri, apropiate sau îndepartate.

De aceea, când am cetit într-un ziar bucurestean care nu merita aceasta cinste, într-un biet ziar de speculatie putin cetit si lipsit de orice prestigiu, frumoasele pagine, gândite si simtite, pe care le tiparea cu privire la miscarile din Rusia si la felul cum se cuvine sa le judecam, dl. D.C. Moruzi, cunoscut mie prin calda-i scriere mica despre Basarabia, l-am îndemnat sa nu le lase în uitarea ce cuprinde neaparat vechile colectii de ziare si sa le adune în volumul care este astazi în fiinta.

Poate ca aceasta încercare noua de a ne lumina între noi despre tot ce trebuie sa ceara interesul nostru, sa aiba mai multa izbânda decât celelalte.

*

Dl. Moruzi e un om în vrâsta, cu multe necazuri si cu putini prieteni, izolat prin boala si batrânetele sale de aproape orice înrâuriri si sfaturi, asa încât sufletul sau se poate întoarce asupra lui însusi, pentru a întelege mai adânc si a simti mai tare, pentru a gasi cuvinte duioase si a prinde ici si colo câte un margaritarel de poezie. Astfel, adunându-si puterile, care nu se cheltuiesc în valmasagul si zbuciumul lumii din afara, el a fost în stare a da o carte scriind articole de ziar, pe când destui altii dau numai articole de ziar în ceea ce se cheama ca e o carte.

Dintr-un neam care a dat domni Moldovei - doi domni, dintre cari unul, Alexandru Voda, vrednic de cele mai mari laude, - dl. Moruzi a copilarit în Basarabia, unde a si trait o buna parte din tineretea sa, pana dupa razboi. Astfel, împrejurarile basarabene si chiar viata ruseasca întreaga, în principiile, apucaturile si moravurile ei, îi sunt foarte bine cunoscute. Daca n-a avut a face cu generatia cea noua, tot el o poate întelege mai bine decât noi, fiindca stie supt ce înrâuriri a fost ea formata si în ce mediu trebuie sa traiasca.

Vorbind numai despre lucruri si oameni a caror cunostinta o are pe deplin, autorul acestui volum - un autor fara nici o alta pretentie, de alminterea, decât aceea de a spune adevaruri folositoare - nu e, ca atâtia alti batrâni, un însiruitor sau mai bine un raspânditor de amintiri, mai mult sau mai putin bine pastrate. Pe de o parte, e un spirit rânduit, care stie sa cladeasca acolo unde altii ar fi rasturnat numai, claie peste gramada, piatra, caramida si lemnaria lor. E unul dintre oamenii cari-si vad subiectul întreg, cari-si pot descoperi cel mai bun punct de vedere al lor fata de dânsul si cari stiu sa-l înfatiseze în categorii firesti, cu legatura strânsa. Fiind apoi un suflet simtitor si delicat, cu întelegere pentru literatura, pentru muzica - s-a încercat si în compozitii, în teatru, - el stie, fara sa caute si sa potriveasca, a nu întuneca priceperea si sinceritatea sa prin greselile constructiei stilistice. Desi n-a facut scoala româneasca, desi are cultura unui autodidact si trebuie sa-si caute lamuririle istorice pentru anume capitole, care ar putea sa si lipseasca, în câte o carticica ruseasca a d-lui Zamfir Arbure, dl. Moruzi are un scris sigur, limpede, un rost convingator si gaseste chiar din când în când comparatia aleasa, adjectivul care scânteie, întorsatura care înduioseaza.

*

Cartea sa se desface în doua parti.

Cea dintai vorbeste despre Rusia de astazi privita fata de revolutia care ardea daunazi asa de puternic si care mai pufaie înca printre ruine. Dl. Moruzi îsi permite - se vor gasi oameni, fanatici sau de rea-credinta, cari sa-l critice pentru aceasta -, îsi permite a nu crede în putinta înnoirii unei Rusii unitare prin sfânta Constitutie sau venerabilul Parlament. Lui i se pare ca nevoi organice despart si vor desparti totdeauna acest ciudat conglomerat urias al împaratiei "tuturor Rusiilor" care în cea mai mare parte nu sunt deloc si nu pot fi Rusii, în fiintele nationale ce nu se pot sfarâma, nici prin puterea de ieri, nici prin teoria de astazi. Nici ratiunea pura, nici tirania brutala nu sunt în stare a stânge flacara, veche si vesnica, a sufletelor atâtor neamuri care nu pot uita. Tot ce se face, de rusul vechi, razimat pe stâlpul de arama al tarismului, sau de rusul nou, care flutura steguletul reformei liberale sau utopiei socialiste, nu poate aduce contopirea sufletelor, menite sa traiasca deosebi, ci pregateste mai curând avântul biruitor al sufletelor acestora, rasarirea noilor ramuri înflorite si roditoare din vechiul trunchi ramas viu în adâncimile sale.

Pentru aceasta, vioi totdeauna - ca un tânar -, umorist deseori, chiar spiritual mai mult decât o data, dl. Moruzi cerceteaza deosebitele clase sociale, politice si nationale din Rusia, întruchipând din fiecare o fiinta într-adevar vie, botezata cu un nume caracteristic.

Urmeaza, ca parte a doua, acel studiu asupra împrejurarilor vietii românesti în Rusia pe care l-am analizat în cartea mea Neamul românesc în Basarabia.

Si una si alta, cu toate greselile de istorie si atâtea lipsuri, formeaza totusi cea mai buna lucrare pe care a dat-o pana astazi un român despre împaratia vecina, si mai mult decât o pagina va trai în literatura noastra chiar.

HOME